Cine mi-a luat cașcavalul? – Spencer Johnson


Când am primit CD-ul cu “Cine mi-a furat cașcavalul?” – de Spencer Johnson, m-am uitat fix la colaboratoarea mea. Era ceva ce nu înțelegeam. Credeam că am trecut de nivelul de bază și astfel de povești, pur și simplu, nu erau pentru cei ca mine. Nu aveam de gând să ascult acel audiobook și poate că nici nu aș fi făcut-o dacă nu ar fi fost lectura lui Vlad Ivanov. Am regăsit audiobook-ul în mașină și am redescoperit extraordinara poveste a lui Johnson despre schimbare, flexibilitate și adapatare la nou.

 

Dacă vrei să afli mai multe despre povestea celor 4 șoricei, personajele principale ale poveștii, poți citi recenzia Marei.

 

Cine-mi-a-luat-cascavalul“Cum în viața reală mă ocup de training, iar un trainer care se respectă nu lasă prea mult timp să treacă fără să învețe măcar ceva nou de transmis mai departe, mi-am luat un maldăr de cărți sub braț cu scopul de a mă pregăti pentru două conferințe. De obicei frunzăresc tot felul de chestii, dar cum îmi miroase a self-help simplist și nerealist, cum trimit cartea la plimbare. Pierdere de timp. Numai că uneori se întâmplă ca unele cărțulii să aibă un asemenea succes încât să le citesc și să mă trezesc întrebându-mă la sfârșit: „oare ce-am ratat și n-au ratat restul?” Cam așa e șCine mi-a luat cașcavalul?.

Cine mi-a luat cașcavalul? a fost scrisă de Spencer Johnson în 1998 pentru a ajuta oamenii să se adapteze schimbărilor și să nu le mai vadă ca pe ceva rău. Ca om care se adaptează la schimbări strângând din dinți, am zis că nu mi-ar strica o asemenea lectură. Am fost surprinsă la început de cât de subțire era cartea, dar până la urmă nu trebuie să fie o lucrare de doctorat ca să  demonstreze ceva.

Cartea spune povestea a patru personaje: Mirosilă și Gonilă (doi șoricei) și Domnul Hohot și Domnul Iepure (doi omuleți) care trăiesc într-un labirint unde caută mereu cașcaval pentru a supraviețui. La un moment dat, găsesc un depozit imens, unde trăiesc bine-mersi o perioadă lungă. Dar, la un moment dat, cașcavalul se termină, iar altul nu apare în loc. Șoriceii pleacă imediat în căutarea unuia nou bazându-se pe instinctul lor animalic, iar omuleții cad pradă disperării”. citește mai mult

 
 Ți-a plăcut acest articol?
Lasă adresa ta de email pentru a te anunța când apar noi informații!

Leave a comment