Pe Iulia am cunoscut-o întâmplător. Am ajuns să lucrăm împreună în cadrul unui proiect pe consiliere și orientare profesională și am admirat forța cu care s-a ambiționat să facă ceea ce și-a dorit mereu. Chiar dacă stabilitatea financiară este încă un element vulnerabil, Iulia știe că împlinirea sufletească trebuie să primeze.
Împărtășesc cu voi povestea Iuliei. Poate fi o sursă de inspirație pentru oricare dintre noi.
Te rog, Iulia, spune-ne câteva lucruri despre ţine. Care este profesia ta, de când lucrezi în acest domeniu, ce te caracterizează?
Am terminat facultatea de Psihologie în 2001 completând-o cu formare terapeutică în diverse terapii (Cognitiv Comportamentală, Analiză Tranzacţională ) până m-am oprit la cea care am considerat că mi se potriveşte cel mai bine – Hipnoză şi terapie ericksoniană.
Anul trecut în 2013 am terminat Facultatea Artele Spectacolului – secţia Actorie, o facultate frumoasă, unde nu o să credeţi dar faci foarte multă dezvoltare personală, pentru că scena te arată aşa cum eşti, fără mască.
Ce ne poţi spune despre programele pe care le desfăşori în cadrul proiectului dincolodemasti.ro. Care sunt serviciile pe care le oferi? Care sunt serviciile/programele pentru dezvoltare personală/profesională pe care le desfăşori?
Încă din 2005 am avut mereu intenţia să dechid un centru de dezvoltare dar lumea nu era încă pregătită. Acum déjà se vehiculează foarte mult acest termen, “dezvoltare personală”, aproape că şi-a pierdut esenţa.
După ce am terminat Facultatea de Pishologie mi se părea că mai lipsea ceva, de aceea tot încercăm să completez căutând formări terapeutice.
Mi-a plăcut tot timpul să învăţ din practică şi teatrul, mai mult că orice, mi-a dat ocazia aceasta. Acolo am învăţat ce înseamnă masca, ce facem fiecare atunci când suntem priviţi şi ştim asta, când suntem preocupaţi de a face impresie bună.
În timpul ultimului an de facultate am lucrat ca şi psiholog şcolar şi acolo s-a concretizat clar unul din cursurile acestui proiect, cel care îşi propune să optimizeze relaţia copiilor cu părinţii.
Aşa că, după terminarea facultăţii de Teatru am ştiut clar ce vreau să fac. Un centru care să cuprindă patru lături ale dezvoltării vieţii noastre, fiecare pe un traseu de sine stătător şi clar. De aceea am dezvoltat patru cursuri.
Primul curs se adresează îmbunătăţirii relaţiei copiilor cu părinţii, într-o lume în care aproape că a dispărut comunicarea între generaţii. Se fac o serie de cursuri pe piaţă de parenting, dar în cadrul acestui curs ei vor lucra împreună, pentru că important e să lucrezi cu relaţia lor şi cu ei, totul este un sistem, nu este separat. Aceste cursuri se desfăşoară în şcoli pentru a fi mai uşor atât părinţilor cât şi copiilor.
Cel de-al doilea curs se adresează fiecăruia din noi care s-a oprit o clipă să se întrebe dacă ceea ce face îi place, dacă drumul pe care se străduieşte să-l străbată e drumul lui, acelora dintre noi care cred că viaţa e bucurie, zâmbet, realizări şi împlinire sufletească şi nu doar muncă.
Cursul despre redescoperirea partenerului își dezvăluie scopul dezvăluie încă din titlu. Într-un parteneriat cum este căsătoria, trebuie să avem grijă să ne hrănim pe sine, pe partener şi relaţia însăşi, s-o împrospătăm şi să repectăm evoluţia fiecăruia dintre noi, păstrând dragostea vie, intelegere profundă şi bucuria relaţiei.
Ultimul curs, (deocamdată!) este tot un curs care are menirea de a vedea sub lupă imaginea ta, chiar dacă metodele sunt de actorie. Este susţinut de colegă mea, Francesca Dogaru, cu un background de asistentă socială şi actorie. În prezent predă actoria la Cambridge School. Ea are experienţă scenei, dar şi a lucrului cu copii şi adulţii pe scenă. Dragostea ei pentru această latură a teatrului în care nu toţi excelează, Pedagogia a scos la iveală rezultate uimitoare asupra copiilor, care devin mai sociabili, mai încrezători în sine, învaţă să se cunoască pe sine şi să relaţioneze optim cu alţii, să-şi folosească propriile resurse şi să-şi analizeze stările confuze ale adolescenţei, dar și creșterea încrederii și cunoașterii de sine la adulți.
Ştiu că faci şi consiliere şcolară/vocaţional. Cum sunt tinerii în ziua de astăzi? Dar părinţii, cât de deschişi sunt în privinţa consilierii?
Am avut norocul să lucrez că psiholog şcolar şi să-I văd pe tineri în afară cabinetului meu. Acest lucru m-a ajutat să înţeleg contextul în care ei trăiesc, presiunile grupului, ceea ce se întâmplă într-o clasă, modalitatea de adaptare şi cât de important este “bagajul” cu care fiecare vine de acasă. Când spun “bagaj” mă refer la încrederea în sine, la o imagine şi o stimă de sine optime care să-i permită să se adapteze şi să-şi găsească un rol şi o poziţie în clasa din care face parte.
Cum sunt tinerii în ziua de astăzi? Sunt mult mai deschişi decât noi la vârstă lor, datorită expunerii media si multor informaţii care le parvin prin aceste surse, ceea ce are avantaje și dezavantaje deopotrivă. Sunt atâţia factori care-i bombardează, sunt atâtea lucruri noi de încercat, încât trebuie să aibă o personalitate bine conturată încât să ştie să zică nu, fără a Ie păsa de părerea găştii, să aibă clare noțiunile de bine și rău.
Tinerii de astăzi au păreri proprii pe care părinţii generaţiei noastre lucrează să înveţe să le accepte, pentru că noi am fost o generaţie care o vreme nu a avut voie să-şi spună părerile decât în şoaptă.
Cât de deschişi sunt părinţii în privinţa consilierii?
Când eşti într-un cabinet de consiliere al unei şcoli, graniţa de sondare a cauzelor comportamentului unui elev în familia de bază, nu este foarte uşor de trecut. Unii sunt deschişi şi vor să ia măsuri, unii se întreabă de unde comportamentul respectiv la copil şi refuză să-şi asume vreo responsabilitate.
Practic, cum îi ajuţi pe clienţii tăi?
O să mă refer strict acum la cursuri şi nu la cabinetul de terapie pentru că acolo este vorba de alt tip de client, de altă relaţie şi alt tip de abordare. Cine vrea să cunoască mai mult despre acest lucru mă găseşte pe www.zlatanov.ro.
Lumea nu mai are timp de citit. Lumea nu mai are răbdare să stea în clasă şi să te asculte. Au participat la atâtea cursuri, dar ei, relaţiile lor, viața lor nu s-au schimbat. Oamenii învaţă cel mai bine din practică. De aceea workshopurile mele conţin numai exerciţii practice, nu se predă, toată informaţia este înglobată în exerciţii, în situaţii actuale în care poţi vedea relaţia aşa cum este ea, astfel încât să poţi acţiona exact unde trebuie.
Cine poate apela la astfel de servicii?
Oricine crede că are nevoie şi oricine nu a uitat să se joace, să radă, să vrea mai mult. Părinţi şi copii care doresc să-şi îmbunătăţească relaţia, persoane care doresc să se descopere cu adevărat cine sunt dincolo de măştile de la serviciu, din viaţă, din familie; cupluri care simt că relaţia lor are nevoie de un refresh sau au evoluat diferit astfel încât nu-şi mai amintesc punctele comune, iar sentimentul iubirii e acoperit de sentimente de neînţelegere, neajutorare, înstrăinare.
Aceste servicii se adresează totodată persoanelor care şi-au dorit să se afle pe scenă, fie că există o frică de a apărea în faţă unui public, fie că e o dorinţa etc, care vor să lucreze cu limitele şi fricile lor, dar şi cu resursele pe care le au.
Nu este vorba de persoane care trec prin momente dificile în viaţă lor, ci despre persoane care cred că pot mai mult, că vor mai mult şi ştiu că potențialul lor infinit le poate oferi mult mai mult.
Dacă ai avea puterea să schimbi ceva, care ar fi acel lucru?
Aş face mai repeta Facultatea de Teatru, dar pentru asta ar fi trebuit să lucrez din copilărie la încrederea în sine că să am curajul să dau la Teatru. În acest fel m-aş fi apucat mai devreme de acest centru- www.dincolodemasti.ro , fără să mă gândesc că lumea e pregătită sau nu pentru că mereu e loc să deschizi încă o uşa şi fiecare uşa are oamenii ei care intră pe acolo. Uşa rămâne deschisă şi cine vrea e aşteptat să îi treacă pragul.
