Mulți români se pregătesc să își încerce șansa pe piața muncii din Marea Britanie. Este trist să vedem cum buni profesioniști sunt nevoiți să plece peste hotare pentru un trai decent și mai multe oportunități profesionale.
Dar e mai trist să vezi, cum oameni specializati în anumite domenii nu își mai găsesc locul în țara lor. Sistemul, lipsa unor măsuri sustenabile de relansare a economiei, forțează emigrarea specialiștilor din țara noastră, chiar dacă procesul îi ingrijorează pe britanici.
Astăzi http://romaninuk.net/ scria că “ Secretarul permanent al Ministerului de Interne britanic, Mark Sedwill, le-a declarat parlamentarilor de la Londra că guvernul britanic dorește să prevină orice ”surpriză” atunci când lucrătorii din România și Bulgaria (ale căror populații însumează 27 de milioane de persoane) vor obține dreptul de acces nerestricționat pe piața muncii din Marea Britanie.(…). Potrivit unui raport publicat săptămâna trecută de think-tankul american Democracy Institute, cel putin 385.000 de români și bulgari vor veni în Marea Britanie în următorii cinci ani după ridicarea restricțiilor pe piața forței de muncă din această țară pentru cetațenii din România și Bulgaria.”
Sunt convinsă că multe persoane văd în oportunitatea deschisă de ridicarea restricțiilor, soluția salvatoare. Nici nu spun că nu ar fi pentru anumiți indivizi luați separat. Piața forței de muncă din UK poate înghiți profesioniștii români ce vor joburi calificate.
Dacă ar fi să iau în calcul numai Londra, aceasta este cea mai populată metropolă din UE iar rezidenții săi vorbesc mai mult de 300 de limbi straine. Lucrurile pot fi oarecum confuze atunci cănd ajungi într-un astfel de oraș. Poți doar să îți inchipui cum ar fi să locuiești, să traiești și să îți cauți job printre 8,173,941 de locuitori.(http://worldpopulationreview.com/ ) și pe o suprafață de 1580 kmp, un oraș de aproximativ 7 ori mai mare ca Bucureștiul.
Am stat de vorbă cu câțiva foști colegi care locuiesc și lucrează acum în Londra iar părerile sunt împărțite.
Cum sunt văzuți românii din Londra.
Mircea Schlesinger este de 3 ani în UK. El este Project Manager la Bank of America Merrill Lynch în Londra și în decursul celor 3 ani a ocupat diverse poziții. El spune că românii sunt vazuți din 2 perspective în Londra:
Media – care este isterizată de valul de români potențiali din 2014 care vin să ia joburile britanicilor neputincioși. O mare influență o are imaginea aproape obsesivă a țiganilor din centrul Londrei, care este expusă mereu ca motiv și o posibilă imagine a viitorului.
Normalitatea – mai puțin mediatizată este imaginea românului care muncește și plătește taxe, care se ține de treabă și căaruia nu i se poate reproșa nimic. Imaginea asta nu vinde așa că este mai puțin relatată. Totuși, marea majoritate a românilor fac parte din această categorie.
Bogdan Bezuz este de 1 an și jumatate în Londra. Este freelancer în domeniul IT. Pentru el a fost varianta optimă de lucru, fiind mult mai ușor în UK să rezolvi cu actele pentru firmă (self employed). El spune:
“Precum în cazul disputelor româno-maghiare doar ‘gunoaiele’ ies la suprafață, dar oamenii de rând trec peste excepții și realizează că nu există pădure fără uscături.Nu am avut niciodată probleme și nu am sesizat vreo tresărire sau schimbare de comportament în momentul în care am menționat că sunt român. Oamenii cu care am interacționat erau mai degrabă interesați de tine ca persoană decât să te atribuie unui stereotip. Culmea, mulți chiar înțeleg că e o diferență etnică între țigani și români dar au dreptate când vorbesc doar de ‘români’ fără a încerca să particularizeze.Să spui că un țigan, de naționalitate română evident, nu e român e ca și cum ai spune că un negru născut și crescut în Londra nu e britanic.
Spre surprinderea mea, românii din Edinburgh erau mai bine integrați în societate decât în Londra. În Londra, după ce află că ești român, parcă se schimbă total, devine ca o barieră pentru tine, mi-a spus Levent Cioran. El este de aproape 4 ani în UK. A terminat studiile universitare la Londra iar acum este Manager într-un restaurant Vietnamese Street Food.
Un sfat pentru cei care vor să vină să lucreze la Londra după 1 ianuarie:
Să nu-și facă mari iluzii, niciunde nu umblă câini cu covrigi în coadă. Munca necalificată se platește tot prost – raportat la cheltuielile zilnice/lunare – pentru cineva care trăiește aici.
Venitul ”la plezneală”` sau cu “mai rău n-are cum să fie” nu cred că merge dar evident ține de standardele fiecăruia.
Totuși un lucru e sigur: cine vine să muncească serios și fără mofturi gen ”pai eu eram… în țară” se va descurca.
A, foarte important, să fie siguri că mental sunt capabili să trăiască într-o altă societate, cu valori foarte diferite. (Bogdan)
Emigrarea este o decizie importantă și mai ales nu este pentru oricine. Cântăriți fiecare pas înainte de a lua o asemenea decizie. Gândiți-vă la costuri pentru că UK este o țară scumpa iar cheltuielile vor fi ridicate. (Mircea)
Vă propun vă să gândiți la cariera voastră și la viitorul vostru în primul rând, și în al 2-lea rând nu ar strica să studiați într-o universitate de aici, ceea ce este un plus pentru a va integra în societatea lor. Veniți pregătiți să faceți research online, citiți totul despre viața în UK și reglementările actuale. Sunt o gramadă de web site-uri care va vor da informații utile.(Levent)
Păreri de rău/întoarcerea în România:
Nu regret plecatul și, analizând serios, nu iau în calcul întoarcerea.
Câteodată mai lovește nostalgia și mă gândesc la revenit doar ca alternativă la agitație, să mă retrag într-o zonă rurală cu o viață simplă și liniștită. Dar de obicei îmi trece repede, îmi amintesc de ce am plecat, mă uit la știri și văd că nu s-a schimbat nimic. (Bogdan)
Singurul lucru pe care îl regret este ca nu am plecat mai repede. Niciodată.(Mircea)
Nu regret. Aici am avut ocazia să mă schimb enorm de mult. DA, m-aș întoarce. Nu e nicăieri mai frumos ca în ȚARA TA.(Levent)
Dacă te-ai hotârât să pleci în UK, iată câteva surse pentru informații:
