Am primit un comunicat de presă despre greșelile de marketing on-line pe care multe dintre companii le fac. Comunicatul este de fapt un studiu realizat de către cei de la Pixio.
Scriam cu ceva timp în urmă despre branding personal și mi-am dat seama câte elemente de marketing on-line pot fi comune. Având în vedere că social media a devenit un important instrument de HR, mai ales în activitatea de recrutare, avem de învățat din analiza celor de la Pixio privind cele mai frecvente 5 greșeli de marketing on-line.
Decidenții din companii care aleg să dezvolte tactici de promovare în mediul digital apelează la personal specializat, externalizând de multe ori serviciile către o agenție de comunicare online. Însă nu întotdeauna acceptă propunerile profesioniștilor aleși, transformându-i în simpli executanți și ignorând de cele mai multe ori faptul că în serviciile achiziționate, era deja inclusă și consultanța lor. În cazul persoanelor fizice, strategia este mai simplă ” fac la fel ca ceilalți”, alegând, în cele mai multe dintre cazuri, modele eronate sau căi total nepotrivite scopului personal. Persoanele fizice apelează foarte rar la un consilier datorită atât costurilorimplicate cât și ideii, preconcepute aș spune, că ele știu mai bine decât orice specialist. Consilierul poate și știe să aleagă varianta optimă pentru fiecare în parte, în funcție de obiectivul și profilul personal, acesta cunoscând în detaliu ambele părți ale baricadei.
În lipsa unei păreri avizate, cele mai multe dintre persoanele fizice se vad constrânse de rutina unor erori repetate. Același lucru se întâmplă și în cazul companiilor care plătesc și nu știu să beneficieze de investiție.
Iată un top al celor mai frecvent întâlnite greșeli de marketing online, în viziunea Pixio.
1. Marketerii se concentrează pe mesajele pe care ei vor să le transmită consumatorului final, însă uită să se raporteze la ce își dorește acesta să primească. De aceea, majoritatea comunicărilor online sunt extrem de tehnice, prea puțin adaptate experienței utilizatorului
cu brand-ul și nu se concentrează pe beneficii, pe prezentarea a ceea ce câștigă în final potențialul consumator, ci mai degrabă pe argumente de vânzare reci și corporate. Așa cum a observat si strategul de business Brian Kramer, companiile ar trebui să renunțe la șabloanele în care își încadrează publicul și să abordeze o comunicare de tip H2H (human to human), în care să primeze preocuparea pentru relațiile interumane.
2. Companiile caută să fie prezente în online, oriunde, doar ca să bifeze că s-au înscris într-un trend. Vor cantitate, fără să discearnă care sunt cele mai potrivite canale de comunicare pentru business-ul lor și astfel intră în ceea ce se numește “zgomot” digital. Adică o aglomerare de canale, surse și informații între care utilizatorul, în viteza cu care browsează, nu are timp să aleagă. Bannerele online se pot dovedi mari consumatoare de buget, fără o eficiență demonstrată, și nu orice canal de social media se potrivește poziționării brand-ului, sau caracteristicilor produsului promovat. O soluție ar fi să nu gândim în termeni de “mult și mare” ci de “țintit bine”.
3. Brand managerii au ca singur obiectiv să comunice prin mesaje publicitare, fără a căuta moduri de a crea experiențe prin care utilizatorul să interacționeze cu brand-ul și să îl descopere. De aceea, majoritatea comunicărilor devin seci, anoste, prea comerciale și prea puțin focusate pe interesul consumatorului. Ca rezultat, acesta simte că nu îi plac și nu le va lua în seamă, așa cum nici pe el nu l-a luat în considerare compania în prima fază. O agenție de comunicare online va avea întotdeauna ca primă grijă orientarea către consumator, va căuta moduri prin care să îi atragă atenția și să îi fie pe plac, iar apoi va ști cum să integreze mesajele comerciale în aceste experiențe web.
4. Gândirea unei campanii cu perspectiva de 360 de grade este străină multor companii. În cazuri diverse, agenția de online primește materiale de print, care vin să impună un stil pentru restul comunicării. Ori mesajele trebuie adaptate mediului și targetului, iar viziunea creativă trebuie extinsă peste toată comunicarea, nu unidirecțional. Varianta eficientă este de a adapta mecanismele alese la mediul propus, nu invers.
5. Reprezentanții companiei se ocupă de cele mai multe ori personal de comunicarea online a serviciilor sau produselor lor. Internetul a facilitat sentimentul că oricine se pricepe cât de cât, este expert. Rațiunea minimizării costurilor duce la ideea ca oricine are o pagină de Facebook va putea gestiona și crește o pagină de companie în rețeaua de socializare, însă fără a cunoaște parametrii de performanță, rezultatul va fi neprofesionist. Oricine are un blog, poate avea senzația că știe să actualizeze website-ul companiei și așa apar texte și fotografii prost încadrate sau slab editate, conducând la o imagine de ansamblu “cârpită”.
Pentru a evita aceste capcane, este de preferat ca oamenii să învețe și din experiența altora, decât din propriile lor greșeli. Iar dacă în alte medii, orice scăpare poate fi remediată, de cele mai multe ori, în mediul online, aceasta va rămâne undeva, ca o amprentă digitală a brand-ului, ușor de găsit prin motoarele de căutare și foarte greu de șters din istoria web.
sursa: www.comnicatedepresa.ro
